Antonio Andrusceac: Planşeul- lui Daniel Băluţă – când „cost estimat” şi „ne mai trebuie bani” devin programe de fitness pentru buget

Lucrările de consolidare a Planşeului Unirii, una dintre cele mai complexe intervenţii de infrastructură din centrul Capitalei, riscă să fie suspendate.
Constructorul Erbaşu a declarat, pentru Libertatea, că stadiul lucrărilor a ajuns la aproximativ 25% după cinci luni, însă există facturi restante de 135 milioane de lei (circa 27 milioane de euro).
Reprezentanţii companiei avertizează că, dacă nu vor fi alocate noi fonduri, proiectul se va opri, deşi lucrarea este considerată una „prioritară” pentru siguranţa traficului în zona Pieţei Unirii.

Valoarea totală estimată a investiţiei depăşeşte 160 milioane de euro, o sumă care, potrivit criticilor, se apropie de costurile unui mic aeroport regional.

În tot acest context tensionat, primarul sectorului 4, Daniel Băluţă, implicat în administrarea proiectului, a cerut sprijin financiar suplimentar de la Primăria Capitalei şi de la Guvern, argumentând urgenţa lucrărilor.

Reacţia lui Antonio Andrusceac: „Nu e consolidare, e spectacol financiar cu bilete plătite de bucureşteni”

Politicianul Antonio Andrusceac a reacţionat dur după declaraţiile constructorului, acuzând administraţia locală de gestionare haotică a fondurilor şi de „spectacol bugetar pe bani publici”.

„Planşeul lui Daniel Băluţă – când «cost estimat» şi «ne mai trebuie bani» devin programe de fitness pentru buget”, a spus Andrusceac, într-o declaraţie transmisă presei.

El a descris situaţia ca fiind „absurdă” şi „ruptă de realitate”, oferind o analiză acidă, în mai multe puncte:

 „Supra-estimare scenică”

„Un planşeu – o placă de beton şi câteva structuri de susţinere – ajunge să coste 160 de milioane de euro. Asta nu mai e consolidare, e mărinimie fiscală XXL. Dacă s-ar face cu o zecime din sumă, am putea redecoră tot centrul Bucureştiului şi ar mai rămâne bani şi de spital… sau măcar de asfalt.”

Termen lung, bani prea puţini”

„Construcţia are termen de doi ani. După cinci luni, abia 25% din lucrări sunt făcute. Dar deja se cer bani suplimentari, cu mesajul: «Dacă nu ne mai daţi bani, stop». Nu mai e «dacă placa pică», e «dacă bugetul nu creşte, pică proiectul».”

„Prioritar, dar firav”

„Constructorul spune că lucrarea e prioritară. Dar bugetul nu e tratat la fel. Când e vorba de riscuri structurale majore, sumele cerute sunt impresionante. Iar când trebuie justificate, brusc, totul devine o poveste cu «promisiuni» şi «înţelegeri în aşteptare».”

„Umorul involuntar al situaţiei”

„Lucrarea e tânără, abia începută în iunie. Facturile vin deja cu întârziere, dar toţi spun că e «în grafic». Dacă în grafic înseamnă să dai facturi, să strângi promisiuni şi să rămâi cu mâna întinsă, atunci e clar: avem un grafic al aşteptării.”

„Băluţă, primarul care cere mereu mai mult”

„Primarul de sector, aflat într-o zonă cu vizibilitate maximă, pare într-un dialog continuu cu bugetul. Când estimarea e mare, solicitarea e mare. Când execuţia e mică, solicitarea e tot mare. Şi publicul, adică bucureştenii, plătesc spectacolul.”

Andrusceac adaugă, cu ironie amară:

„Poate că Băluţă se pregăteşte deja să aprobe singur solicitarea, în cazul în care – Doamne şi Măicuţa Precista fereşte – ajunge primar general. Cruce mare şi scuipaţi de trei ori în sân!”

„Betonul a vrut inflaţie”

Politicianul a ironizat şi modul în care costurile par să crească de la o lună la alta:

„Dragii mei, am estimat 160 de milioane, am scos facturile, dar mărimea planşeului a crescut. Şi asfaltul s-a răzgândit. Şi betonul a zis că vrea inflaţie. Aşa că, dacă nu mai vorbim de bani: STOP. Totuşi, zona e prioritară. Bugetul, mai bine… nu.”

Concluzia lui Andrusceac: „Spectacolul financiar continuă”

„Dacă proiectul rămâne la 25%, cu facturi restante şi cereri de bani urgente, atunci nu mai vorbim de consolidare, ci de un spectacol financiar cu intrare liberă, dar costuri uriaşe pentru public.
Bucureştenii plătesc impozite, văd azi gropi, mâine balustrade, poimâine facturi.
Şi în frunte, Băluţă, zâmbind, spunând: «Dăm înainte, dacă daţi».
Asta nu e administraţie – e fitness bugetar cu abonament lunar.”

În loc de epilog, Andrusceac încheie ironic:

„Ai făcut, da, ai făcut bugetul praf.
Iar sloganul bucureştenilor ar fi: «Au furat ca dracii şi au făcut… puţin, puţin, dar cu recalculări care triplează bugetul».
Cum ar zice o doamnă: Marş, mă!”