Moara lui Assan, în pericol să dispară. Monumentul care a deschis era industrială a Bucureștiului se degradează de la an la an

Un simbol al industrializării Bucureștiului, lăsat pradă timpului

În zona Obor-Lizeanu se află una dintre cele mai importante mărturii ale începuturilor industrializării Bucureștiului. Moara lui Assan, construită începând din 1853, a fost prima moară cu aburi din România și a reprezentat, la vremea sa, una dintre cele mai spectaculoase apariții tehnologice din Capitală.

Astăzi, imaginea este cu totul diferită. Complexul industrial, înscris în Lista Monumentelor Istorice cu codul B-II-m-A-19692, se află într-o stare avansată de degradare. Documentele oficiale îl datează din 1853 și îl includ în categoria monumentelor istorice de valoare națională.

Ruinele sunt afectate de prăbușiri, incendii, furturi și lipsa intervențiilor de conservare. În timp ce zidurile rămase continuă să se degradeze, vegetația a ocupat o parte importantă din fostul ansamblu industrial.

Prima moară cu aburi din România

Povestea Morii lui Assan începe în 1853, când negustorii George Assan și Ioan Martinovici au decis să investească într-o instalație industrială modernă pentru acea perioadă.

Moara a fost echipată cu utilaje aduse de la Viena, iar apariția motorului cu aburi a schimbat radical modul în care se putea procesa grâul în București.

La început, tehnologia i-a uimit și chiar i-a speriat pe bucureșteni. Fumul, aburul și dimensiunile construcției au făcut ca moara să fie privită cu suspiciune, înainte ca aceasta să devină un punct important al economiei orașului.

În timp, brutarii din Capitală au început să vină aici pentru măcinarea cerealelor, iar fabrica a devenit una dintre cele mai importante unități industriale ale Bucureștiului.

O fabrică de dimensiuni impresionante

La începutul secolului XX, complexul Assan ajunsese să funcționeze la o capacitate impresionantă pentru acea vreme.

Potrivit documentării realizate de Muzeul Municipiului București, în jurul anului 1910 moara putea procesa până la șapte vagoane de grâu pe zi și producea până la patru vagoane de făină. Capacitatea era suficientă pentru a asigura făină pentru o parte importantă a populației Capitalei.

Complexul s-a extins permanent, iar în 1903, cu ocazia aniversării a 50 de ani de existență, a fost instalat în turnul clădirii principale un ceas de mari dimensiuni. Anii „1853-1903” au fost montați sub acesta, iar orologiul a devenit un reper vizibil pentru locuitorii zonei Obor-Colentina.

Moara nu mai era doar o fabrică. Devenise un reper al Bucureștiului modern.

De la motorul cu aburi la ruină

Destinul complexului s-a schimbat dramatic în perioada comunistă, când proprietatea a fost naționalizată.

După 1990, situația nu s-a îmbunătățit. Dimpotrivă, complexul a intrat într-o perioadă lungă de abandon, iar lipsa supravegherii și a lucrărilor de întreținere a favorizat furturile și distrugerile.

Mai multe clădiri și elemente ale ansamblului au dispărut, iar obiecte și componente metalice au fost furate. În cazul unui monument industrial, asemenea pierderi sunt cu atât mai grave cu cât utilajele și structurile originale fac parte din valoarea istorică a sitului.

Incendiile și prăbușirile au accelerat dezastrul

Moara lui Assan a trecut, în ultimele decenii, printr-o succesiune de distrugeri.

În mai 2008, unul dintre corpurile complexului a fost afectat de un incendiu puternic. Patru ani mai târziu, în ianuarie 2012, acoperișul și o parte importantă a unui perete din corpul principal s-au prăbușit.

Au urmat alte degradări și incendii. În timp, lipsa unor intervenții consistente a făcut ca structurile rămase să devină tot mai vulnerabile.

B365.ro a documentat recent, prin imagini, starea actuală a monumentului: zidurile rămase sunt afectate de degradare, iar vegetația a ajuns să acopere importante porțiuni ale fostului ansamblu.

Situația nu este însă nouă. De mai bine de un deceniu, Moara lui Assan apare constant în documentări despre patrimoniul industrial bucureștean aflat în pericol.

Monument de valoare națională, dar fără o soluție rapidă

Paradoxul este că valoarea juridică și istorică a Morii lui Assan este bine documentată.

Ministerul Culturii o înscrie în Lista Monumentelor Istorice ca monument de valoare națională, cu datarea 1853.

În 2024, Primăria Sectorului 2 a inițiat demersuri pentru preluarea responsabilității asupra ansamblului și pentru recuperarea acestuia, în vederea unei viitoare restaurări. Documentele administrației locale vorbeau despre necesitatea reconversiei, restaurării și consolidării monumentului și despre organizarea unui concurs internațional de soluții.

Mai mult, documentele strategice ale Bucureștiului includ proiectul de reconversie, restaurare și consolidare a imobilului monument istoric „Moara lui Assan”, în urma unui concurs internațional de soluții.

Asta înseamnă că există, cel puțin la nivel administrativ și strategic, o direcție pentru salvarea monumentului. Problema este timpul: fiecare an de abandon înseamnă noi pierderi.

De ce este atât de importantă Moara lui Assan

Valoarea Morii lui Assan nu ține doar de vechimea clădirilor.

Este unul dintre locurile care documentează concret momentul în care Bucureștiul a început să treacă de la producția tradițională la industria mecanizată.

În secolul al XIX-lea, orașul era într-o transformare accelerată. Apariția unei mori acționate cu abur reprezenta o schimbare tehnologică majoră, iar dezvoltarea ulterioară a complexului arată cum industria alimentară a devenit parte importantă a economiei urbane.

Muzeul Municipiului București arată că activitatea Morii Assan a cunoscut o dezvoltare remarcabilă, iar produsele sale ajungeau în întreaga țară.

Prin urmare, dispariția ansamblului ar însemna mai mult decât pierderea unor clădiri vechi. Ar însemna dispariția unuia dintre cele mai importante documente construite ale începuturilor industrializării Capitalei.

O nouă viață ar putea fi posibilă

Soluția discutată în ultimii ani nu presupune neapărat reconstruirea Morii lui Assan exact așa cum arăta în perioada sa de glorie.

Documentele strategice ale Capitalei vorbesc despre reconversie, restaurare și consolidare, ceea ce deschide posibilitatea transformării fostului complex industrial într-un spațiu contemporan care să păstreze componentele istorice valoroase.

Un asemenea proiect ar putea transforma zona într-un punct de interes cultural și turistic, păstrând memoria industrială a Bucureștiului și oferind clădirilor o funcțiune adaptată orașului actual.

Experiența altor capitale europene arată că fostele fabrici și uzine pot fi transformate în centre culturale, spații pentru evenimente, muzee sau huburi creative, fără ca identitatea industrială să fie pierdută.

Pentru Moara lui Assan, însă, primul pas rămâne conservarea structurilor care au supraviețuit.

Timpul este principalul adversar

Moara lui Assan a supraviețuit schimbărilor politice, naționalizării, tranziției de după 1989, furturilor și incendiilor.

Dar un monument nu poate supraviețui la nesfârșit fără intervenții.

Fiecare perete care se prăbușește înseamnă pierderea unei bucăți din istoria industrială a Capitalei. Fiecare structură metalică furată sau distrusă înseamnă o informație istorică ce nu mai poate fi recuperată. Iar vegetația care invadează ruinele nu este doar o problemă estetică, ci și un simptom al degradării continue.

Astăzi, Moara lui Assan este imaginea unui paradox bucureștean: un monument recunoscut oficial ca având valoare națională, dar care continuă să se degradeze în centrul orașului.

Moara lui Assan, între istorie și uitare

În urmă cu peste 170 de ani, apariția Morii lui Assan anunța intrarea Bucureștiului într-o nouă epocă.

Astăzi, ruinele sale amintesc de o altă problemă: dificultatea de a proteja patrimoniul industrial al Capitalei.

Există documente oficiale, există proiecte și există intenția declarată de a găsi o soluție pentru restaurare și reconversie. Dar până când aceste planuri se vor transforma în lucrări efective, monumentul rămâne expus degradării.

Moara lui Assan nu este doar o ruină din zona Obor. Este locul în care una dintre primele mari revoluții tehnologice ale Bucureștiului a prins formă. Salvarea sa ar însemna recuperarea unei părți importante din istoria orașului.

(sursa foto: https://editiadedimineata.ro/)